luni, 21 noiembrie 2011

Îmi cer scuze...!

   Până acum nu am folosit căciuliţe,virguliţe si tot tacâmul.Da, nu sunt foarte mândră de acest lucru.Tocmai de aceea îmi cer scuze.Am avut o mică problemă cu calculator,care nu îmi permitea sa folosesc semnele gramaticale necesare.Acum că am remediat problema mă simt mult mai bine.Mulţi mi-au spus că ar fi mult mai bine daca aş scrie cum trebuie.Le mulţumesc pentru asta.Ştiu ca aşa e mult mai bine.Cu siguranţa nu am să corectez celelalte postari din simplul fapt că nu am timpul necesar.De acum încolo o să scriu ca la carte(dacă calculatorul îmi va permite,fără alte surprize neplăcute).




                                                                                                                                     .:Eve`                 

duminică, 20 noiembrie 2011

  Capitolul 1-Un nou inceput      

    -Lia, trezeste-te! Aproape am ajuns. Lia!
  Cand in sfarsit am deschis ochii,eram pe bancheta din piele neagra a masinii , pe autostrada principala.Ne mutam pentru prima oara.Parasisem Los Angeles pentru a ne muta in San Farncisco.
  -Ai adormit o mare parte din drum, somnoroso!spune tata privindu-ma in oglinda retrovizoare.
  -Am fost obosita!am mormait privind ingandurata cerul.
  Dupa cateva minute de mers pe aceiasi autostrada o pancarta mare pe care scria “ Bine ati venit in San Francisco” anunta sfarsitul calatoriei.
  Lasasem totul in urma.Prietenii,rudele,scoala,casa in care locuisem de cand m-am nascut.Eu eram cea mai suparata fiindca eu eram cea care a determinat familia mea sa se mute.Alice,sora mea,imi spunea mereu ca nu trebuie sa ma simt vinovata.Insa eu stiam ca si era era trista.Ma simteam oribil.
  -O sa va placa casa cea noua! intrerupse mama linistea.Este superba si mare.
  Si asa si era .Pe o straduta linistita tata parcase Audi-ul in fata unei case imense. Era inconjurata de o gradina imensa, toata verde in perioada aceasta.O carare din pietre , umbrita de copacii inalti, ducea la usa din lemn de brad a casei.
 
 -Hei, gradina arata super !exclama Alice in timp ce toti coboram din masina.Toti incercau sa para multumiti si fericiti ceea ce ma facea sa ma intreb daca o faceau numai ca sa ma simt eu mai bine sau doar sa se convinga pe sine.
  -Stiam ca o sa va placa! raspunse tata mandru.Luati fiecare cat puteti si urmati-ma.
  Tata deschise usa care dadea intr-un hol mare cu peretii albi si un parchet inchis la culoare.Era un miros placut.Ceva ce imi aducea aminte de acasa.Probabil ca era doar impresia mea.Dar cum am vazut sufrageria m-am linistit.O senzatie ciudata de liniste imi cuprinse tot corpul iar toata supararea din mine disparu instantaneu.Ciudat,nu?
  -Fetelor la etaj sunt camerele voastre , anunta tata.
  -Hai Lia, zambeste!Casa este minunata,o sa avem parte de o groaza de intamplari fericite aici,o sa o luam de la inceput cu totul, ma incuraja Alice in timp ce urcam pe scari. Parea totusi ca incerca sa se convinga pe sine.
  -Da.Asta e problema.Totul de la inceput.Noi pareri intr-o scoala noua.Noi prieteni.Stia la ce ma refer.Isi pleca capul usor.
 -Stiu ca o sa iti fie dor de toti prieteni nostri.Si stiu exact de cine iti va fi cel mai dor, dar Jay o sa se descurce.O sa vorbesti cu el zilnic,la fel si eu.O sa ne vizitam in vacante! Nu e atat de rau.
 Jay era cel mai bun prieten al meu. Ne intelegeam perfect.Eram de nedespartit.Iar acum intre noi erau cam 560 de kilometri.
-Oh,haide Lia!Nu stica toata disctractia.Promite-mi ca o sa incerci sa te simti bine.
-Bine,bine,am cedat eu.
  Nu ne-a fost foarte greu sa ne dam seama care camera a cui e. Pe usii era un bilet lipit cu numele fiecareia din noi.Inainte sa intru am smuls foaia cu numele meu si am oftat adanc.
  Camera era foarte incapatoare si luminoasa.Parchetul era aceiasi culoare ca cel din hol.Lipit de unul din peretii laterali era patul imens. Peretii erau de un roz palid, linistitor care se asorta cu biroul si covorasul din mijlocul camerei. In ansamblu toata camera era un paradis roz, ceea ce intr-o mare masura ma bucura.Pana si perdele din matase de la geamurile balconului erau roz.Tata ma intrebase inaine sa ne mutam care e culoarea mea preferata.Roz. Ce sa fac ?Sunt un copil.
  Primul lucru a fost sa ma indrept spre usa de sticla ce ducea la balcon.Acesta era cam cat jumatate din camera mea.Atentia mi-a fost imediat atrasa de o masuta si de doua scaune indreptate spre peisajul sublim .In departare se putea vedea golful San Francisco.Apoi mi-am indreptat privirea spre trandafiri albi de pe balcon. Pana acum totul era destul de frumos .Gradina era magnifica.Un leagan construit din lemn statea la umbra unui stejar imens.Am observat ca gradina aceasta este o copie aproape perfecta a celei din Los Angeles.Inca de mica imi placea sa stau toata ziua inleagan desenand sau cantand.Eram fericita ca inca mai puteam face asta.Alice adora gradina de flori a
mamei.Am stat un pic pe ganduri reamintinu-mi toate momentele dupa care m-am reintors in camera mea si am inceput sa despachetez. Am auzit cateva batai usoare in usa.
   -Intra!
   Usa se deschise usor iar Alice isi vara capul pe usa zambind larg.
   -Hmmm… Roz! exclama fericita ,cercetandu-mi din priviri camera.
   -Da! Frumos, nu ? am intrebat-o continuand sa despachetez.
   -Da! A mea e galbena, rase asezandu-se pe pat.
   -Ai vazut gradina?Este exact ca cea de acasa.
   -Pe bune?intreba sarind in sus si topaind pana la usa balconului.
  Am urmat-o zambind.Fata ii se lumina cu un zambet.
   -Mai sti cand am cazut din leagan? spuse Alice.Briza ii trecea prin parul ei negru.Alice avea niste trasaturi foarte frumoase.Mie imi placeau ochii sai caprui stralucitori.Era o fire jucausa, amuzanta,ambitioasa si copilaroasa. Era inteligenta ,prietenoasa,de incredere si intelegatoare.Insa avea si defecte cum ar fi incapatanarea,orgoliul,neatentia in unele momente si simplu fapt ca uneori se intampla sa vorbeasca cam mult .Deci semanam extrem de mult .
  -Da!Te dadeai prea tare ca de obicei.Ai tipat asa tare ca vecinii au venit sa verifice daca totul este in regula.
 Rase zgomotos.
  -Nici tu nu ai fost mai breaza,spuse lovindu-ma in gluma pe umar.
 Cand Alice pleca sa tremine de despachetat am pus mana pe telefon.A sunat o singura data si vocea pe care mi-o doream sa o aud ma intampina.
  -Lia! Nu pot sa cred ca ai sunat!Ai ajuns?
  -Oh,Jay!Ce ma bucur sa te aud!Da am ajuns de ceva timp,desi pare o vesnicie.
  -Hai,Lia! Sper ca nu esti din nou sentimentala si suparata.Uite L.A nu pleaca nicaieri din cate stiu deci o sa poti sa vii in vizita. Nu mai fi asa.Iar strici distractia tuturor?
 - Da,bine!Dar nu pot fi asa de nepasatoare ca te-am lasat singur sa iti faci proiectele la biologie si istorie.Cine o sa te mai ajute cand o sa ai necazuri.Te-am lasat singurel.Ar trebui sa ma simt vinovata.
 - Mda cum inca nu s-a decis un numar precis de ani de inchisoare pentru aceasta grava infractiune trebuie sa te bucuri de libertate,rase el.Imi placea la nebunie rasul lui.Nu cel pe care il folosea de obicei si cel care arata ca este cu adevarat amuzat.
 - Deci ce s-a mai intamplat in L.A decand am plecat ?
 - Ai plecat de doar 2 zile si te astepti sa fie o lista plina de evenimente?!exclama el.Cam multe asteptari.
 - Da, ai dreptate numai ca mi-e dor de oras,de scoala,de prieteni,de tine.
 - Hmm,sa inteleg ca nu ma cataloghezi la prieteni,nu?
 - Nu tu esti undeva mai sus,la un grad avansat!
 - Ar trebuii sa ma simt ofensat,mandru.
Am ras usor insa cu o urma de tristete.El observa asta si isi drese
glasul.
-Lia,si mie imi este dor de tine mai mult decat crezi!Dar de asta sunt medalioanele,nu?Sa uneasca inima cand jumatatile sunt departate.Am privit medalionul meu.Avea dreptate.El avea cealalta jumatate de inima.Alice ni-le facuse cadou.Ea era fericita ca eu am un prieten ca Jay.Multi baietii radeau de el cel mai bun prieten a lui era o fata.Dar lui nu ii pasa.Si de mine se radea dar intr-o masura mai mica pentru ca eu aveam si alte prietene.Desigur nici una nu se compara cu Jay.Avusesem odata o discutie in care ii spuneam ca nu ma-s si suparat daca ar avea un prieten cel mai bun baiat.Dar el doar rase si imi spuse sa stau calma.
  -Salut-o pe Alice din partea mea.
  -O sa o salut.Mai vorbim Jay.
  -Pa Lia!
  -Pa JaY!
  Am pus telefonul pe noptiera si capul pe perna.In minte mi-a venit fix ziua aceea.Am clatinat din cap ca sa incerc sa alung imaginea.Fara prea mult succes,amintirile erau tot acolo si acum toata mintea era imbaxita de ele.Daca tot am adus vorba de acea zi, probabil sunteti curiosi la ce ma refer. Ei bine totul s-a intamplat acum aproximativ 1 an jumatate.Era o zi frumoasa si insorita.De-abia imi luasem permisul(cred ca de cam vro 2 luni).Mersesem sa o iau pe sora mea mai mica,Emily de la o prietena.Era pe bancheta din spate si canta un cantec invatat de la desene animate.M-am uitat pentru 2 fractiuni de secunda in oglinda retrovizoare ca sa o vad cum zambeste,cum canta,cum se joaca.Cand mi-am intors priivirea la drum, in fata masinii a aparut din senin si de nicaieri un pusti cu vro 2-3 ani mai mare(din cate am apucat sa vad).Nu am mai avut timp sa fac vro miscare nici macar sa tip nu am mai apucat.M-am trezit dupa 5 zile de stat in coma la spitalul din oras.Langa mine statea mama cu fata in maini si ochii umflati.Se vedea ca nu a mai dormit de mult.In dreapta mea ,pe un fotoliu,Alice statea cu capul plecat si parea ca plange.La prima miscare,mama isi ridica privirea spre mine si ramase cu gura cascata.Dupa cateva clipe spuse cu un zambet ce ii lumina tot chipul:
 -Alice,Alice,si-a revenit.Sora mea tasni din fotoliu si intr-o secunda fu deasupra mea cu ochii ei caprui plin de lacrimi.Am incercat sa ma ridic in capul oaselor.Proasta miscare.Am avut cam o mie de intepaturi in tot corpul.
  Mama continua sa ma priveasca fara sa spuna un cuvant.
-Ce s-a intamplat? Am intrebat desi stiam deja raspunsul.Adevarul este ca imi doream sa nu il stiu sau si mai bine sa fie doar un vis.Mama isi cauta cuvintele si dupa cateva secunde bune in care nu scoase un sunet si nici nu parea ca va scoate ,Alice imi raspunse bland.
 -Ai avut un accident de masina.Un baiat a sarit in fata masinii de pe trotuar.iar in ultima secunda ai facut o manevra pentru al evita,insa nu ai reusit si mai grav , ai intrat intr-un copac de pe marginea drumului.Am ramas probabil cu gura cascata,si stiam asta pentru ca simteam cum maxilarul imi zvacneste.De unde pana unde sa fac eu o manevra cand nici nu am avut timp sa reactionez?
 -Si cum e baiatul? Mama a igzbuinic in plans.Da ,stiam si raspunsul asta.
 -A murit in drum spre spital,raspunse sec Alice de parca nici nu conta.Ceva imi scapa.EMILY!!
 -Emily,cum e ?am intrebat fara sa fac pauza intre cuvinte.De data asta nu mai aveam sa primesc nici un raspuns.Mama,Alice? Ce face Emily?
 Alice isi pleca capul iar mama se aseza pe fotoliul din dreapta.
 -Nu,nu,nu! Nu este posibil.A mu…a murit? M-am balbait eu.Dar nu.nu! continuam sa repet.Cred ca am spus cuvantul nu de peste 100 de ori in urmatoarele minute.Eu sunt de vina.Este numai vina mea.
 Mama se ridica si veni sa se aseza pe pat langa mine.Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraz si aproape ma inecam cu ele cand imi intrau in gura.Plangeam cu suspine care iti sfasiau inima.Asa era inima mea.Rupta in mii si mii de bucatele.
   -Nu e vina ta,draga mea.Baiatul acela a aparut de nicaieri.Nu aveai ce face. Cu siguranta,mama era la fel de sfasiata ca si mine dar incerca sa ma intareasca.Corpul meu zgariat si plin de vanatai,lovituri si oase rupte,era oglinda inimii mele.Dupa asta viata noastra nu a mai fost la fel.Nu am fost acuzata de nimic pentru ca nu aveam viteza mare si nici nu am incalcat vro regula de circulatie.Era vina baiatului care a provocat accidentul.Baiatul care era mort.Mort pentru ca eu l-am lovit.Plangeam seara de seara,aproape 24 din 24. Pana cand nu am mai avut lacrimi sa plang.Eram ca un corp fara suflet.Nu am participat la inmormanatea lu Emily deoarece nu as fi putut rezista.Dupa cateve luni,parintii s-au gandit ca ar fi timpul sa imi revin.M-au trimis in fiecare zi la plimbare prin parcuri impreuna cu Alice. Intr-una din zile l-am cunoscut pe Jay.Care curand a devenit cel mai bun prieten.Stia povestea mea si a incercat din rasputeri sa ma faca sa zambesc din nou.Dupa o vreme chiar a reusit.Faptul ca nu mai stau,acum,sub o patura cu o cutie plina de servetele pe fiecare zi ,este datorita lui.Am atipit cred ca jumatete de ora.Dupa care ,mama m-a chema la masa. Era pentru prima oara cand vedeam bucataria . Era la fel de frumoasa ca restul casei.In mijlocul incaperii era o masa mare de stejar.O fereastra mare lumina intreaga incapere.Peretii erau de un galben palid care se asorta intocmai cu mobila.Pe masa ,in mijloc, era o vaza frumoasa din portelan cu un buchet frumos de flori,probabil proaspat cules de mama din gradina imensa.Tata statea cu ochi in ziar iar Alice priivea in gol la micile particule de praf ce dansau in lumina.Dupa masa fiecare s-a dus la culcare pentru ca eram extenuati de pe drum.


luni, 14 noiembrie 2011

Once (vol. 2 din Eve) de Anna Carey(tradus de mine)

 Au trecut saisprezece ani de la un virus mortal ce a sters aproape toata populatia Pamantului.Dupa ce a aflat partea terifianta-ca ea si colegele sale trebuie sa reconstruiaca Noua America,prin inmultire-Eve de 18 ani fuge in salbaticie spre Califia,un paradis pentru femei hotarate sa traiasca inafara regulilor regelui Noii Americi.Cu toate acestea libertatea sa vine cu un pret,ea este nevoita sa il paraseasca pe Caled,baiatul pe care il iubeste.
  Eve invata repede ca, Califia nu este atat de sigura pe cat pare si curand se trezeste in orasul de nisip , la palatul regelui.Acolo ea descopera de ce regele era atat concentrat sa o captureze si rolul de necrezut pe care o sa il aiba Eve.Can insfarsit ea va fi din nou cu Caleb,vor face un plac pe cat de indraznet pe atat de periculo. 
  Dar va risca Eve din nou totul-libertatea,viata- pentru iubire? 

"O adventura captivanta,de neuitat si o privire proaspata a ceea ce inseamna dragostea"-Lauren Kate

Sincer sper sa schimbe coperta pentru ca nu imi place deloc.La primul volum coperta noastra a fost mult mai frumoasa.
 Voi ce credeti?

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Raspunde-ti la intrebari!

  M-am gandit sa aflu cate ceva despre cei care ma urmaresc. Stati linistiti nu o sa va cer adresa ,numarul de telefon sau alte lucruri dastea.Raspunde-ti la intrebarile de mai jos printr-un comentariu la aceasta postare.:)
   1)Cum va numiti?
    2)Din ce motiv va-ti inscris pe  site-ul meu?
3)Care este cartea voastra preferata?













 4)Care este melodia preferata?

















5)Care este animalul preferat?














6)Care este serialul TV preferat ?

7)Anotimpul preferat...?

















8)Ce va place sa faceti in timpul vostru liber?
9)Cand a fost ultima oara cand ati zambit?











10)Dar cand ati plans?













11)Cat de des spune-ti" NU POT"?

Cam atat:). Sper sa va fac un pic sa zambiti in timp ce cautati raspunsul la intrebari.

vineri, 11 noiembrie 2011

Must Read #1

Lista mea ~Must Read~ este defapt foarte lunga si creste de la o zi la alta.Cotrobai pe cate un site apoi de la unu pornesc la altul ,citesc recenzi , vad coperti si descrieri si pareri impartite.Dupa cu  listuta in mana incep si scriu ce mi-a sarit in ochi. Din cand in cand merg cu listuta la ai mei parinti (care se infioara cand o vad) si ori primesc ce imi doresc ori mi se spune sa mai astept. Ambele variante sunt bune decat nimic.
 Gata,gata ca m-am intins cam mult( tipic mie).Am sa fac mereu o lista de carti pe care mi-le doresc sa le citesc.
 1) Richelle Mead - Sacrificiul final
  Este prima pe lista mea de cand am terminat celelalte volume.De cand ma amana ai mei ca mi-o iau si tot nu vad acest lucru implinit. Dar ce pot face trebuie sa astept.
   Seria in sine m-a atras extrem de mult.Mi-a placut cum este descrisa Rose ca o fata independenta, cu prea mult tupeu, care face ce ii trece prin cap fara sa gadeasca prea mult , iar cand constientizeaza ca a gresit este deja in belele. Insa cu toate astea are o inima imensa care este impartita in doua(Lissa si Dimitri).In volumul cinci al seriei,mai spre final, Rose e acuzata de moartea reginei.Sunt curioasa pana peste cap de final.
  Va deveni Lissa regina?
  Va scapa Rose de acuzatii?
  Va ramane cu Dimitri?
Toate intrebarile astea imi vajaie prin cap de fiecare data cand vad coperta. Sper sa pun gheara pe el curand.

Jocul minciunii (Jocul minciunii, vol. 1) de Sara Shepard în pregatire la Editura Leda!

Cum ar fi daca ai avea o sora geamana pierduta cu mult timp în urma?
Cum ar fi daca ar disparea exact in ziua în care trebuia sa va intalniti?
Cat de departe ai merge ca sa afli ce s-a intamplat?



Cand esti mort, cel mai rau e ca nu mai ai parte de micile placeri ale vietii: saruturi, secrete, barfe… Dar eu sunt pe cale sa fac ceva ce n-a mai facut nimeni: sa-mi repet viata, cu ajutorul Emmei, sora mea geamana de mult pierduta, pe care nici macar n-am apucat s-o cunosc.
Am disparut chiar in ziua cand trebuia sa ne intalnim, iar acum Emma incearca disperata sa afle ce s-a intamplat cu mine. Ca sa dezlege puzzle-ul, singura solutie e sa devina eu. Dar cum sa rada la glumele gastii mele de prietene? Cum sa-l convinga pe iubitul meu că ea e fata de care s-a indragostit? Cum sa faca pe fiica fericita atunci cand ii imbratiseaza de noapte buna pe parintii mei?
Si cum sa pastreze in continuare secretul atunci cand isi da seama ca ucigsaul ii urmareste fiecare miscare?
Sa inceapa jocul minciunii!
Adevar sau minciuna?


 Deci inca o surpiza pregatita de editura Leda. Abia astept sa o cumpar.Este deja pe lista mea de Must Read.

marți, 8 noiembrie 2011

Capcana mortala

Noul volum al seriei Vampiri Sudului(vol. 11).


Cu talentul ei special de a da mereu de necazuri, Sookie este martora la un atentat comis asupra barului în care lucreaza, Merlotte’s. Banuielile se îndreaptă imediat spre anti-teriantropii din zona, insa Sookie suspecteaza altceva si,impreuna cu Sam, incearca sa descopere vinovatul… precum si mobilul atacului.
Dar lucrurile se complica. Desi nu este capabila sa „citeasca” în mintea vampirilor, Sookie ii cunoaste bine pe iubitul sau, Eric Northman, si pe „fiica” lui, Pam, si is da  seama ca acestia comploteaza impotriva actualului lor stapan. Treptat, si Sookie este atrasa in aceasta lupta… care se dovedeste a fi mult mai grea decat ar fi crezut. Prinsa incă o data în vartejul intrigilor din lumea vampirilor, Sookie afla ca este doar un pion, la fel ca oricare alt om obisnuit… si ca pe tabla de joc a aparut o noua regina.
Abia astept sa o citesc si eu pentru ca dupa descriere pare interesanta insa inainte trebuie sa citesc celelalte volume.Ca veni vorba nu ratati:
Din 15 noiembrie impreuna cu revista BRAVO  GIRL volumul 8 dinVampiri Sudului: Mai rau deact moarta
Din 22 noiembrie impreuna cu revista BRAVO volumul 9 din Vampiri Sudului: Mort si-ngropat 
Si din 29 noiembrie cu BRAVO  GIRL,bineinteles, volumul 10 din Vampiri Sudului:Moarte in familie -->(toate volumele la pretul uimitor de 10.99 lei) 
Deci NU RATATI!

luni, 21 noiembrie 2011

Îmi cer scuze...!

Publicat de Evelyn Eve la 23:30 0 comentarii
   Până acum nu am folosit căciuliţe,virguliţe si tot tacâmul.Da, nu sunt foarte mândră de acest lucru.Tocmai de aceea îmi cer scuze.Am avut o mică problemă cu calculator,care nu îmi permitea sa folosesc semnele gramaticale necesare.Acum că am remediat problema mă simt mult mai bine.Mulţi mi-au spus că ar fi mult mai bine daca aş scrie cum trebuie.Le mulţumesc pentru asta.Ştiu ca aşa e mult mai bine.Cu siguranţa nu am să corectez celelalte postari din simplul fapt că nu am timpul necesar.De acum încolo o să scriu ca la carte(dacă calculatorul îmi va permite,fără alte surprize neplăcute).




                                                                                                                                     .:Eve`                 

duminică, 20 noiembrie 2011

Publicat de Evelyn Eve la 21:58 0 comentarii
  Capitolul 1-Un nou inceput      

    -Lia, trezeste-te! Aproape am ajuns. Lia!
  Cand in sfarsit am deschis ochii,eram pe bancheta din piele neagra a masinii , pe autostrada principala.Ne mutam pentru prima oara.Parasisem Los Angeles pentru a ne muta in San Farncisco.
  -Ai adormit o mare parte din drum, somnoroso!spune tata privindu-ma in oglinda retrovizoare.
  -Am fost obosita!am mormait privind ingandurata cerul.
  Dupa cateva minute de mers pe aceiasi autostrada o pancarta mare pe care scria “ Bine ati venit in San Francisco” anunta sfarsitul calatoriei.
  Lasasem totul in urma.Prietenii,rudele,scoala,casa in care locuisem de cand m-am nascut.Eu eram cea mai suparata fiindca eu eram cea care a determinat familia mea sa se mute.Alice,sora mea,imi spunea mereu ca nu trebuie sa ma simt vinovata.Insa eu stiam ca si era era trista.Ma simteam oribil.
  -O sa va placa casa cea noua! intrerupse mama linistea.Este superba si mare.
  Si asa si era .Pe o straduta linistita tata parcase Audi-ul in fata unei case imense. Era inconjurata de o gradina imensa, toata verde in perioada aceasta.O carare din pietre , umbrita de copacii inalti, ducea la usa din lemn de brad a casei.
 
 -Hei, gradina arata super !exclama Alice in timp ce toti coboram din masina.Toti incercau sa para multumiti si fericiti ceea ce ma facea sa ma intreb daca o faceau numai ca sa ma simt eu mai bine sau doar sa se convinga pe sine.
  -Stiam ca o sa va placa! raspunse tata mandru.Luati fiecare cat puteti si urmati-ma.
  Tata deschise usa care dadea intr-un hol mare cu peretii albi si un parchet inchis la culoare.Era un miros placut.Ceva ce imi aducea aminte de acasa.Probabil ca era doar impresia mea.Dar cum am vazut sufrageria m-am linistit.O senzatie ciudata de liniste imi cuprinse tot corpul iar toata supararea din mine disparu instantaneu.Ciudat,nu?
  -Fetelor la etaj sunt camerele voastre , anunta tata.
  -Hai Lia, zambeste!Casa este minunata,o sa avem parte de o groaza de intamplari fericite aici,o sa o luam de la inceput cu totul, ma incuraja Alice in timp ce urcam pe scari. Parea totusi ca incerca sa se convinga pe sine.
  -Da.Asta e problema.Totul de la inceput.Noi pareri intr-o scoala noua.Noi prieteni.Stia la ce ma refer.Isi pleca capul usor.
 -Stiu ca o sa iti fie dor de toti prieteni nostri.Si stiu exact de cine iti va fi cel mai dor, dar Jay o sa se descurce.O sa vorbesti cu el zilnic,la fel si eu.O sa ne vizitam in vacante! Nu e atat de rau.
 Jay era cel mai bun prieten al meu. Ne intelegeam perfect.Eram de nedespartit.Iar acum intre noi erau cam 560 de kilometri.
-Oh,haide Lia!Nu stica toata disctractia.Promite-mi ca o sa incerci sa te simti bine.
-Bine,bine,am cedat eu.
  Nu ne-a fost foarte greu sa ne dam seama care camera a cui e. Pe usii era un bilet lipit cu numele fiecareia din noi.Inainte sa intru am smuls foaia cu numele meu si am oftat adanc.
  Camera era foarte incapatoare si luminoasa.Parchetul era aceiasi culoare ca cel din hol.Lipit de unul din peretii laterali era patul imens. Peretii erau de un roz palid, linistitor care se asorta cu biroul si covorasul din mijlocul camerei. In ansamblu toata camera era un paradis roz, ceea ce intr-o mare masura ma bucura.Pana si perdele din matase de la geamurile balconului erau roz.Tata ma intrebase inaine sa ne mutam care e culoarea mea preferata.Roz. Ce sa fac ?Sunt un copil.
  Primul lucru a fost sa ma indrept spre usa de sticla ce ducea la balcon.Acesta era cam cat jumatate din camera mea.Atentia mi-a fost imediat atrasa de o masuta si de doua scaune indreptate spre peisajul sublim .In departare se putea vedea golful San Francisco.Apoi mi-am indreptat privirea spre trandafiri albi de pe balcon. Pana acum totul era destul de frumos .Gradina era magnifica.Un leagan construit din lemn statea la umbra unui stejar imens.Am observat ca gradina aceasta este o copie aproape perfecta a celei din Los Angeles.Inca de mica imi placea sa stau toata ziua inleagan desenand sau cantand.Eram fericita ca inca mai puteam face asta.Alice adora gradina de flori a
mamei.Am stat un pic pe ganduri reamintinu-mi toate momentele dupa care m-am reintors in camera mea si am inceput sa despachetez. Am auzit cateva batai usoare in usa.
   -Intra!
   Usa se deschise usor iar Alice isi vara capul pe usa zambind larg.
   -Hmmm… Roz! exclama fericita ,cercetandu-mi din priviri camera.
   -Da! Frumos, nu ? am intrebat-o continuand sa despachetez.
   -Da! A mea e galbena, rase asezandu-se pe pat.
   -Ai vazut gradina?Este exact ca cea de acasa.
   -Pe bune?intreba sarind in sus si topaind pana la usa balconului.
  Am urmat-o zambind.Fata ii se lumina cu un zambet.
   -Mai sti cand am cazut din leagan? spuse Alice.Briza ii trecea prin parul ei negru.Alice avea niste trasaturi foarte frumoase.Mie imi placeau ochii sai caprui stralucitori.Era o fire jucausa, amuzanta,ambitioasa si copilaroasa. Era inteligenta ,prietenoasa,de incredere si intelegatoare.Insa avea si defecte cum ar fi incapatanarea,orgoliul,neatentia in unele momente si simplu fapt ca uneori se intampla sa vorbeasca cam mult .Deci semanam extrem de mult .
  -Da!Te dadeai prea tare ca de obicei.Ai tipat asa tare ca vecinii au venit sa verifice daca totul este in regula.
 Rase zgomotos.
  -Nici tu nu ai fost mai breaza,spuse lovindu-ma in gluma pe umar.
 Cand Alice pleca sa tremine de despachetat am pus mana pe telefon.A sunat o singura data si vocea pe care mi-o doream sa o aud ma intampina.
  -Lia! Nu pot sa cred ca ai sunat!Ai ajuns?
  -Oh,Jay!Ce ma bucur sa te aud!Da am ajuns de ceva timp,desi pare o vesnicie.
  -Hai,Lia! Sper ca nu esti din nou sentimentala si suparata.Uite L.A nu pleaca nicaieri din cate stiu deci o sa poti sa vii in vizita. Nu mai fi asa.Iar strici distractia tuturor?
 - Da,bine!Dar nu pot fi asa de nepasatoare ca te-am lasat singur sa iti faci proiectele la biologie si istorie.Cine o sa te mai ajute cand o sa ai necazuri.Te-am lasat singurel.Ar trebui sa ma simt vinovata.
 - Mda cum inca nu s-a decis un numar precis de ani de inchisoare pentru aceasta grava infractiune trebuie sa te bucuri de libertate,rase el.Imi placea la nebunie rasul lui.Nu cel pe care il folosea de obicei si cel care arata ca este cu adevarat amuzat.
 - Deci ce s-a mai intamplat in L.A decand am plecat ?
 - Ai plecat de doar 2 zile si te astepti sa fie o lista plina de evenimente?!exclama el.Cam multe asteptari.
 - Da, ai dreptate numai ca mi-e dor de oras,de scoala,de prieteni,de tine.
 - Hmm,sa inteleg ca nu ma cataloghezi la prieteni,nu?
 - Nu tu esti undeva mai sus,la un grad avansat!
 - Ar trebuii sa ma simt ofensat,mandru.
Am ras usor insa cu o urma de tristete.El observa asta si isi drese
glasul.
-Lia,si mie imi este dor de tine mai mult decat crezi!Dar de asta sunt medalioanele,nu?Sa uneasca inima cand jumatatile sunt departate.Am privit medalionul meu.Avea dreptate.El avea cealalta jumatate de inima.Alice ni-le facuse cadou.Ea era fericita ca eu am un prieten ca Jay.Multi baietii radeau de el cel mai bun prieten a lui era o fata.Dar lui nu ii pasa.Si de mine se radea dar intr-o masura mai mica pentru ca eu aveam si alte prietene.Desigur nici una nu se compara cu Jay.Avusesem odata o discutie in care ii spuneam ca nu ma-s si suparat daca ar avea un prieten cel mai bun baiat.Dar el doar rase si imi spuse sa stau calma.
  -Salut-o pe Alice din partea mea.
  -O sa o salut.Mai vorbim Jay.
  -Pa Lia!
  -Pa JaY!
  Am pus telefonul pe noptiera si capul pe perna.In minte mi-a venit fix ziua aceea.Am clatinat din cap ca sa incerc sa alung imaginea.Fara prea mult succes,amintirile erau tot acolo si acum toata mintea era imbaxita de ele.Daca tot am adus vorba de acea zi, probabil sunteti curiosi la ce ma refer. Ei bine totul s-a intamplat acum aproximativ 1 an jumatate.Era o zi frumoasa si insorita.De-abia imi luasem permisul(cred ca de cam vro 2 luni).Mersesem sa o iau pe sora mea mai mica,Emily de la o prietena.Era pe bancheta din spate si canta un cantec invatat de la desene animate.M-am uitat pentru 2 fractiuni de secunda in oglinda retrovizoare ca sa o vad cum zambeste,cum canta,cum se joaca.Cand mi-am intors priivirea la drum, in fata masinii a aparut din senin si de nicaieri un pusti cu vro 2-3 ani mai mare(din cate am apucat sa vad).Nu am mai avut timp sa fac vro miscare nici macar sa tip nu am mai apucat.M-am trezit dupa 5 zile de stat in coma la spitalul din oras.Langa mine statea mama cu fata in maini si ochii umflati.Se vedea ca nu a mai dormit de mult.In dreapta mea ,pe un fotoliu,Alice statea cu capul plecat si parea ca plange.La prima miscare,mama isi ridica privirea spre mine si ramase cu gura cascata.Dupa cateva clipe spuse cu un zambet ce ii lumina tot chipul:
 -Alice,Alice,si-a revenit.Sora mea tasni din fotoliu si intr-o secunda fu deasupra mea cu ochii ei caprui plin de lacrimi.Am incercat sa ma ridic in capul oaselor.Proasta miscare.Am avut cam o mie de intepaturi in tot corpul.
  Mama continua sa ma priveasca fara sa spuna un cuvant.
-Ce s-a intamplat? Am intrebat desi stiam deja raspunsul.Adevarul este ca imi doream sa nu il stiu sau si mai bine sa fie doar un vis.Mama isi cauta cuvintele si dupa cateva secunde bune in care nu scoase un sunet si nici nu parea ca va scoate ,Alice imi raspunse bland.
 -Ai avut un accident de masina.Un baiat a sarit in fata masinii de pe trotuar.iar in ultima secunda ai facut o manevra pentru al evita,insa nu ai reusit si mai grav , ai intrat intr-un copac de pe marginea drumului.Am ramas probabil cu gura cascata,si stiam asta pentru ca simteam cum maxilarul imi zvacneste.De unde pana unde sa fac eu o manevra cand nici nu am avut timp sa reactionez?
 -Si cum e baiatul? Mama a igzbuinic in plans.Da ,stiam si raspunsul asta.
 -A murit in drum spre spital,raspunse sec Alice de parca nici nu conta.Ceva imi scapa.EMILY!!
 -Emily,cum e ?am intrebat fara sa fac pauza intre cuvinte.De data asta nu mai aveam sa primesc nici un raspuns.Mama,Alice? Ce face Emily?
 Alice isi pleca capul iar mama se aseza pe fotoliul din dreapta.
 -Nu,nu,nu! Nu este posibil.A mu…a murit? M-am balbait eu.Dar nu.nu! continuam sa repet.Cred ca am spus cuvantul nu de peste 100 de ori in urmatoarele minute.Eu sunt de vina.Este numai vina mea.
 Mama se ridica si veni sa se aseza pe pat langa mine.Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraz si aproape ma inecam cu ele cand imi intrau in gura.Plangeam cu suspine care iti sfasiau inima.Asa era inima mea.Rupta in mii si mii de bucatele.
   -Nu e vina ta,draga mea.Baiatul acela a aparut de nicaieri.Nu aveai ce face. Cu siguranta,mama era la fel de sfasiata ca si mine dar incerca sa ma intareasca.Corpul meu zgariat si plin de vanatai,lovituri si oase rupte,era oglinda inimii mele.Dupa asta viata noastra nu a mai fost la fel.Nu am fost acuzata de nimic pentru ca nu aveam viteza mare si nici nu am incalcat vro regula de circulatie.Era vina baiatului care a provocat accidentul.Baiatul care era mort.Mort pentru ca eu l-am lovit.Plangeam seara de seara,aproape 24 din 24. Pana cand nu am mai avut lacrimi sa plang.Eram ca un corp fara suflet.Nu am participat la inmormanatea lu Emily deoarece nu as fi putut rezista.Dupa cateve luni,parintii s-au gandit ca ar fi timpul sa imi revin.M-au trimis in fiecare zi la plimbare prin parcuri impreuna cu Alice. Intr-una din zile l-am cunoscut pe Jay.Care curand a devenit cel mai bun prieten.Stia povestea mea si a incercat din rasputeri sa ma faca sa zambesc din nou.Dupa o vreme chiar a reusit.Faptul ca nu mai stau,acum,sub o patura cu o cutie plina de servetele pe fiecare zi ,este datorita lui.Am atipit cred ca jumatete de ora.Dupa care ,mama m-a chema la masa. Era pentru prima oara cand vedeam bucataria . Era la fel de frumoasa ca restul casei.In mijlocul incaperii era o masa mare de stejar.O fereastra mare lumina intreaga incapere.Peretii erau de un galben palid care se asorta intocmai cu mobila.Pe masa ,in mijloc, era o vaza frumoasa din portelan cu un buchet frumos de flori,probabil proaspat cules de mama din gradina imensa.Tata statea cu ochi in ziar iar Alice priivea in gol la micile particule de praf ce dansau in lumina.Dupa masa fiecare s-a dus la culcare pentru ca eram extenuati de pe drum.


luni, 14 noiembrie 2011

Once (vol. 2 din Eve) de Anna Carey(tradus de mine)

Publicat de Evelyn Eve la 11:00 4 comentarii
 Au trecut saisprezece ani de la un virus mortal ce a sters aproape toata populatia Pamantului.Dupa ce a aflat partea terifianta-ca ea si colegele sale trebuie sa reconstruiaca Noua America,prin inmultire-Eve de 18 ani fuge in salbaticie spre Califia,un paradis pentru femei hotarate sa traiasca inafara regulilor regelui Noii Americi.Cu toate acestea libertatea sa vine cu un pret,ea este nevoita sa il paraseasca pe Caled,baiatul pe care il iubeste.
  Eve invata repede ca, Califia nu este atat de sigura pe cat pare si curand se trezeste in orasul de nisip , la palatul regelui.Acolo ea descopera de ce regele era atat concentrat sa o captureze si rolul de necrezut pe care o sa il aiba Eve.Can insfarsit ea va fi din nou cu Caleb,vor face un plac pe cat de indraznet pe atat de periculo. 
  Dar va risca Eve din nou totul-libertatea,viata- pentru iubire? 

"O adventura captivanta,de neuitat si o privire proaspata a ceea ce inseamna dragostea"-Lauren Kate

Sincer sper sa schimbe coperta pentru ca nu imi place deloc.La primul volum coperta noastra a fost mult mai frumoasa.
 Voi ce credeti?

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Raspunde-ti la intrebari!

Publicat de Evelyn Eve la 18:01 3 comentarii
  M-am gandit sa aflu cate ceva despre cei care ma urmaresc. Stati linistiti nu o sa va cer adresa ,numarul de telefon sau alte lucruri dastea.Raspunde-ti la intrebarile de mai jos printr-un comentariu la aceasta postare.:)
   1)Cum va numiti?
    2)Din ce motiv va-ti inscris pe  site-ul meu?
3)Care este cartea voastra preferata?













 4)Care este melodia preferata?

















5)Care este animalul preferat?














6)Care este serialul TV preferat ?

7)Anotimpul preferat...?

















8)Ce va place sa faceti in timpul vostru liber?
9)Cand a fost ultima oara cand ati zambit?











10)Dar cand ati plans?













11)Cat de des spune-ti" NU POT"?

Cam atat:). Sper sa va fac un pic sa zambiti in timp ce cautati raspunsul la intrebari.

vineri, 11 noiembrie 2011

Must Read #1

Publicat de Evelyn Eve la 22:30 0 comentarii
Lista mea ~Must Read~ este defapt foarte lunga si creste de la o zi la alta.Cotrobai pe cate un site apoi de la unu pornesc la altul ,citesc recenzi , vad coperti si descrieri si pareri impartite.Dupa cu  listuta in mana incep si scriu ce mi-a sarit in ochi. Din cand in cand merg cu listuta la ai mei parinti (care se infioara cand o vad) si ori primesc ce imi doresc ori mi se spune sa mai astept. Ambele variante sunt bune decat nimic.
 Gata,gata ca m-am intins cam mult( tipic mie).Am sa fac mereu o lista de carti pe care mi-le doresc sa le citesc.
 1) Richelle Mead - Sacrificiul final
  Este prima pe lista mea de cand am terminat celelalte volume.De cand ma amana ai mei ca mi-o iau si tot nu vad acest lucru implinit. Dar ce pot face trebuie sa astept.
   Seria in sine m-a atras extrem de mult.Mi-a placut cum este descrisa Rose ca o fata independenta, cu prea mult tupeu, care face ce ii trece prin cap fara sa gadeasca prea mult , iar cand constientizeaza ca a gresit este deja in belele. Insa cu toate astea are o inima imensa care este impartita in doua(Lissa si Dimitri).In volumul cinci al seriei,mai spre final, Rose e acuzata de moartea reginei.Sunt curioasa pana peste cap de final.
  Va deveni Lissa regina?
  Va scapa Rose de acuzatii?
  Va ramane cu Dimitri?
Toate intrebarile astea imi vajaie prin cap de fiecare data cand vad coperta. Sper sa pun gheara pe el curand.

Jocul minciunii (Jocul minciunii, vol. 1) de Sara Shepard în pregatire la Editura Leda!

Publicat de Evelyn Eve la 20:27 0 comentarii
Cum ar fi daca ai avea o sora geamana pierduta cu mult timp în urma?
Cum ar fi daca ar disparea exact in ziua în care trebuia sa va intalniti?
Cat de departe ai merge ca sa afli ce s-a intamplat?



Cand esti mort, cel mai rau e ca nu mai ai parte de micile placeri ale vietii: saruturi, secrete, barfe… Dar eu sunt pe cale sa fac ceva ce n-a mai facut nimeni: sa-mi repet viata, cu ajutorul Emmei, sora mea geamana de mult pierduta, pe care nici macar n-am apucat s-o cunosc.
Am disparut chiar in ziua cand trebuia sa ne intalnim, iar acum Emma incearca disperata sa afle ce s-a intamplat cu mine. Ca sa dezlege puzzle-ul, singura solutie e sa devina eu. Dar cum sa rada la glumele gastii mele de prietene? Cum sa-l convinga pe iubitul meu că ea e fata de care s-a indragostit? Cum sa faca pe fiica fericita atunci cand ii imbratiseaza de noapte buna pe parintii mei?
Si cum sa pastreze in continuare secretul atunci cand isi da seama ca ucigsaul ii urmareste fiecare miscare?
Sa inceapa jocul minciunii!
Adevar sau minciuna?


 Deci inca o surpiza pregatita de editura Leda. Abia astept sa o cumpar.Este deja pe lista mea de Must Read.

marți, 8 noiembrie 2011

Capcana mortala

Publicat de Evelyn Eve la 23:59 0 comentarii
Noul volum al seriei Vampiri Sudului(vol. 11).


Cu talentul ei special de a da mereu de necazuri, Sookie este martora la un atentat comis asupra barului în care lucreaza, Merlotte’s. Banuielile se îndreaptă imediat spre anti-teriantropii din zona, insa Sookie suspecteaza altceva si,impreuna cu Sam, incearca sa descopere vinovatul… precum si mobilul atacului.
Dar lucrurile se complica. Desi nu este capabila sa „citeasca” în mintea vampirilor, Sookie ii cunoaste bine pe iubitul sau, Eric Northman, si pe „fiica” lui, Pam, si is da  seama ca acestia comploteaza impotriva actualului lor stapan. Treptat, si Sookie este atrasa in aceasta lupta… care se dovedeste a fi mult mai grea decat ar fi crezut. Prinsa incă o data în vartejul intrigilor din lumea vampirilor, Sookie afla ca este doar un pion, la fel ca oricare alt om obisnuit… si ca pe tabla de joc a aparut o noua regina.
Abia astept sa o citesc si eu pentru ca dupa descriere pare interesanta insa inainte trebuie sa citesc celelalte volume.Ca veni vorba nu ratati:
Din 15 noiembrie impreuna cu revista BRAVO  GIRL volumul 8 dinVampiri Sudului: Mai rau deact moarta
Din 22 noiembrie impreuna cu revista BRAVO volumul 9 din Vampiri Sudului: Mort si-ngropat 
Si din 29 noiembrie cu BRAVO  GIRL,bineinteles, volumul 10 din Vampiri Sudului:Moarte in familie -->(toate volumele la pretul uimitor de 10.99 lei) 
Deci NU RATATI!